Revolutiile din tarile arabe confirma ceea ce se stia de mult: cei ce se joaca de-a democratia stau cu sabia lui Damocles deasupra capului.
Privind sfarsitul tragic al lui Gaddafi, al familiei sale, al altor sefi de stat din acelasi aluat, se inteleg cu claritate doua lucruri: cand respecti democratia slujindu-ti cu credinta natiunea, ai toate sansele sa fii venerat de ai tai; servindu-te doar pe tine si pe ai tai, in timp ce-ti napastuiesti propriul popor, indiferent de motivatie, e posibil ca istoria sa se repete.
Recentele evenimente legate de ziua regelui Mihai arunca o alta lumina asupra democratiei si a statului de drept, una taioasa, neiertatoare, nascatoare de grele intrebari. Se vede clar ca in Romania se permit excese ale puterii politice, ale justitiei cazute sub influenta acesteia.
In plus, din pricina slabiciunii si a politizarii institutiilor, prolifereaza aroganta, coruptia, nerusinarea, huzurul pe bani publici, iar pedepsirea vinovatilor si recuperarea prazii arareori se intampla. UE, cativa comisari europeni, Olanda, Finlanda zic ca asa nu mai merge. Alaturi de o buna parte a populatiei. Urmarea?
Aici Europa Libera! Vorbeste regele Mihai
Or regele a venit in fata noastra cu inima deschisa, in numele iubirii si al jertfei de sine. N-a spus-o, dar s-a simtit. N-a cerut nimic, nici voturi, nici privilegii, nici imunitati. I s-a adresat natiunii intregi, poporului roman prin intermediul Parlamentului cu un mesaj totalmente diferit de cel oficial.
Cuvintele sale simple, glasul i-au fost aceleasi ca mai demult: de sarbatori, Craciun, Anul Nou (Sf. Vasile), de Paste, regele obisnuia sa-i felicite pe "fratii romani" alaturi de care era gata "sa-si suflece manecile" pentru a scoate tara din inapoiere.
Regele e al poporului
Aflat ca arbitru impartial deasupra celor tr