Viitorul sistemului bancar este pus sub semnul intrebarii in toata lumea, dar mai ales in Europa de Est, unde bancile occidentale detin in proportie covarsitoare bancile locale.
Renationalizarea bancilor este privita ca o optiune, in contextul in care creditorii din Europa de Vest pot fi afectati, pentru ani de zile, de problemele fiscale din zona euro.
Intr-o masura incomparabila cu alte regiuni, furnizarea de credite in Europa Centrala si de Est este dominata de banci cu sediul in Europa de Vest.
Iar asta este un "accident istoric", potrivit Wall Street Journal. Cand tarile din blocul ex-sovietic au inceput sa intre in piata globala, o mai mare integrare financiara parea sa fie solutia multor probleme economice si fiecare miscare ce asigura fluxul liber al creditului si capitalului era incurajata.
Bancile straine aveau expertiza necesara pentru a se implica in noile piete, proaspat trecute la capitalism. Tarile din Europa de Est ofereau un drum relativ sigur pentru a se extinde dincolo de pietele deja existente si promisiunea unor cresteri rapide a activelor.
Astfel ca bancile din Vest au cumparat multe din bancile nou-privatizate, in anii '90, desi tarile de provenienta a investitorilor au impiedicat implicarea externa in propriul sistem bancar.
Deutsche Bank nu s-a implicat in Franta, BNP Paribas nu a intrat in Germania. In paralel, de la Marea Baltica in Balcani, bancile straine faceau legea.
Pentru o vreme, nu a fost rau. Marile banci vest-europene au centralizat fondurile, dar au asigurat si subsidiarele din Europa Centrala si de Est cu rezerve suficiente, care au permis acestora sa dea imprumuturi mult mai ieftin decat daca ar fi accesat fondurile internationale.
2008 - prima amenintare pentru viitorul bancilor din Est
Pana in 2008, nimeni nu se gandea ca