Deşi au avut parte de o copilărie amară petrecută prin centrele de plasament, Alexandra este acum studentă la Facultatea de Limbi Străine din Bucureşti, iar Georgiana este elevă la cel mai bun liceu din Ialomița.
Georgiana şi Alexandra şi-au petrecut primii ani din viaţă în Comarnic, localitatea de origine a tatălui lor. Georgiana avea numai trei ani şi jumătate, iar Alexandra abia împlinise cinci ani când, sătulă de bătăile pe care soţul alcoolic i le administra zilnic, mama lor a decis să îl părăsească.
S-a întors în oraşul natal, Slobozia, însă aici a dat piept cu mari greutăţi financiare.În lipsa unui adăpost şi a unui loc de muncă stabil, mama s-a văzut nevoită să îşi lase fiicele în grija statului. De atunci dumurile celor două surori s-au despărţit. Alexandra şi-a petrecut copilăria în Centrul de Plasament Numărul 2 din Slobozia, iar Georgiana a fost plimbată de la un asistent maternal la altul.
Premianta Alexandra
Nu a avut parte nici de căldura căminului părintesc, dar nici de un mediu prietenos. În Centrul de Plasament Numărul 2 sunt instituţionalizaţi îndeosebi copiii cu deficienţe fizice sau mentale. Alexandra a trebuit să dea piept cu o realitate dură de care nu îi place să îşi amintească. A reuşit să se obişuiască cu ideea că aşa i-a fost scris şi să răzbată singură printre probleme.
“Când îi vedeam pe copiii de acolo, îi mulţumeam lui Dumnezeu că eu sunt sănătoasă Cred că norocul meu a fost că mă mai lua mama prin vacanţe, altfel aş fi fost traumatizată definitiv de acel mediu. Nu am avut copilărie, dar m-am consolat cu idea ca aşa a fost să fie” rememorează Alexandra.
Nu ştie ce a fost mai greu de indurat, viaţa din cămin sau batjocura colegilor de şcoală.
“În generală se făceau glume pe seama noastră, a copiilor din centrele de plasament. Mă durea foarte tare, mai ales că eu nu supăram
