AMINTIRI DIN COMUNISM.Fără să apară vreodată la TV, în ultimii ani de dictatură, o formaţie de lăutari a cucerit ţara. Proletarii se îngrămădeau ca la moaşte. Era cenaclul lor.\"Prinţişorul meu\". \"Mama mea e florăreasă\". \"Se mărită Mona mea\". \"S-a rupt lanţul de iubire\".
La jumătatea anilor ’80, la petrecerile de apartament din cartierele muncitoreşti cânta o singură formaţie. Magnetofonul avea o singură bandă care mergea încontinuu, până fierbea transformatorul. De la casetofon se auzeau aceleaşi ritmuri greceşti cu versuri româneşti."Mona", "Claudia", "S-a rupt lanţul de iubire" sau "La o masă mai retrasă" erau un fel de manele mult mai spălate decât sunt cele de azi.
Salam, Minune sau Vijelie sunt regii emisiunilor de divertisment, angajaţi permanenţi să ofere bâţâială românului iubitor de lanţ de aur şi grătar în faţa scării. Pe timpul lui Ceauşescu, Azur nu s-a zărit nicio secundă printre găurile macrameurilor care curgeau pe jumătate din ecranul televizorului alb-negru.
"Noi eram altfel. Şi să zic un lucru, poate adună ei lume la concerte, dar nu blochează circulaţia, aşa cum făceam noi când se auzea că suntem în oraş", spune fălos Nelu Vlad, un fel de John Lennon pentru Azur.
"Gata, mă apuc de cântat"
Nelu Vlad se descrie ca fiind omul care a inventat reţeta de cântece de petrecere decente, "nu chiar manele". Instrumentiştii s-au mai schimbat de-a lungul anilor, el, vocalistul, a rămas. Înainte de Azur a vrut să se facă miliţian, însă regimul l-a lăsat fără epoleţi şi caschetă. Comuniştii l-au dat afară din Academie şi îi pregăteau un loc de muncă în industrie. Însă, într-o noapte, i se aprinde beculeţul.
"Eram la o nuntă, cu nevastă-mea. Acolo era o formaţie care cânta incredibil de prost! Mi-a venit ideea şi i-am zis lu nevastă-mea: «Gata, mă apuc de cântat» - «Cum, păi nu te-am auzit niciodată». «Lasă, ai să mă auzi’"
