20 de autori şi-au îmbunătăţit cotele personale într-o singură licitaţie din octombrie, iar multe tablouri şi-au dublat valoarea în doar câteva minute

Era 1, anul 1, epoca uleiului. În aceşti termeni poate fi descrisă evoluţia din acest an pe piaţa artei din România, o perioadă în care au fost doborâte aproape toate recordurile în ceea ce priveşte preţurile absolute, preţurile pe autor, preţurile pe centimetru pătrat şi volumul total de tranzacţionare prin licitaţii.

De la apariţia crizei economice, fluxurile financiare împinse de criză către artă au crescut cu aproape 500%, iar cei mai mulţi bani s-au orientat spre valorile cele mai sigure: cele de patrimoniu. Schimbarea a început din 2009, când vechiul cerc restrâns al colecţionarilor a fost completat de un val nou de investitori în artă, atraşi de câştigurile mari de pe această piaţă şi siguranţa financiară pe care o oferă obiectele cu valoare intrinsecă. „În lista valorilor de refugiu, opera de artă se află printre cele mai sigure, după pietrele preţioase prelucrate, dar înaintea lingourilor de aur", explică Radu Boroianu, preşedintele Asociaţiei Comercianţilor de Opere de Artă din România.

Preţurile vin din competiţie

„Turlă la Văratic" a lui Horia Bernea a intrat în licitaţie sub 3.000 de euro şi a fost adjudecat cu 11.000, nou record personal; tabloul „Trei ţărani", semnat de Rudolf Schweitzer Cumpăna, şi-a dublat valoarea în sală, încheind licitaţia cu 20.000 de euro, la fel ca şi „Peisaj de iarnă" al lui Jean Steriadi; acelaşi Schweitzer Cumpăna urca în septembrie de la 15.000 de euro, la cât era estimarea minimă pentru uleiul „În vizită", la 40.000 de euro, preţ de închidere.

Lucrarea de patrimoniu „Ciobănaş pe Valea Doftanei", a lui Nicolae Grigorescu, a fost disputată de şapte participanţi la licitaţie şi a parcurs 36 de paşi de licitare, preţul ridicându-se de la 75.000