Spuneam în partea I a prezentării acestei flori minunate că dincolo de istoria ei specială şi de frumuseţea ei atât de binefăcătoare acum, când toamna "sărăceşte" grădinile de minunatele flori ale verii, crizantema prezintă şi avantajul unei plante puţin pretenţioase: se cultivă uşor, rezistă la temperaturi scăzute şi se mulţumeşte cu umezeala brumei dacă nu este udată cu regularitate. În plus, se înmulţeşte foarte uşor prin butaşi scurţi, pe care îi putem confecţiona fie din tufele de crizanteme din grădină, fie din buchetele cumpărate din piaţă.
Butaşii scurţi se pot obţine prin tăierea vârfurilor tulpinilor în lungime de aproximativ 10 cm. Fiecărui butaş i se curăţă frunzele de la bază, păstrându-se doar 3-4 frunze la vârf. Acelaşi procedeu se aplică şi când obţinem butaşi din buchete, cu condiţia ca florile să fie proaspete.
Se pregătesc cofraje de plantare (pe care le putem găsi în centrele de grădinărit) sau pahare de plastic obişnuite, care se umplu cu pământ de flori (trei părţi) şi nisip (o parte).
Pentru a "forţa" înrădăcinarea se poate folosi hormon de creştere (baza butaşului se umezeşte şi se trece uşor prin pudră de hormon, apoi se pune în pământ şi se fixează planta prin apăsare uşoară). Hormonul de creştere nu este obligatoriu.
În aproximativ trei săptămâni, butaşul astfel pregătit prinde rădăcini şi chiar formează o pereche de frunze noi dacă este udat puţin, la două-trei zile, şi dacă este aşezat într-un loc luminos.
După înrădăcinare, planta obţinută se mută într-un ghiveci mai mare (circa 18 cm diametru) şi se mai păstrează la adăpost de vânt puternic şi la lumină încă circa două săptămâni).
Apoi, răsadurile astfel pregătite se pot muta în grădină, într-un loc însorit. Grădinarii experimentaţi ne sfătuiesc să pregătim terenul prin nivelare, să-l acoperim cu folie de plastic şi să aşezăm ghivecele la aprox