Cu niţică baftă chioară, azi s-ar putea încheia cu succes un proiect naţional tipic. Adică: ceva grandios, pe care nu l-au înţeles nici organizatorii, pe care opoziţia l-a sabotat cum a putut, puterea l-a folosit pentru un recital de incompetenţă, lumea l-a luat la mişto, uşor abandonat la început, compromis pe la mijloc şi aproape redresat în ultimele zile – când toţi s-au speriat că iar ne facem de râsul omenirii, în sfânta zi de Halloween. Astăzi, cum ziceam, s-ar putea termina recensământul. S-au spus tot felul de lucruri urâte despre ediţia asta a recensământului: că o să fure cu el la alegeri, că nu ne mai putem baza pe statistică, ba chiar că şeful statisticii ne-a numărat la băutură. Nişte copilării. Păi, evident c-o să fure la alegeri, din moment ce n-au existat alegeri la care să nu se fure. Sigur că nu te poţi încrede în statistică. Vorbim de ştiinţa aia care zice că familia medie e compusă din doi oameni jumate sau că dacă stai cu un crac pe jar şi unu’ pe gheaţă, pe ansamblu trăieşti la o temperatură optimă. Iar pe şeful statisticii l-am auzit toţi în seara de Sf. Dumitru, la televizor: un om al cifrelor, nu al consoanelor – exact ce-ţi t’ebuie când faci calculelele la sca’ă ma’e.
Te cam înfiorează puţin că ăştia au dificultăţi majore să socotească pe ce se bazează (adică pe noi), dar fac planuri exacte pe ce leafă o să taie/îngheţe la anul şi următorii. Să nu uităm că 2011 nu e un an oarecare, e chiar ăla în care se pare că începe criza adevărată. Dar să lăsăm ce-a fost, pentru că partea grea abia acum vine.
De mâine, Gheorghe se transformă în "la sută", tabel, grafice-plăcintă şi numere mari. Se temeau unii că, dacă spun la recensământ tot ce au, o să ne pună taxe. În principiu, sigur că o să ne pună: d’aia au şi inventat recensământul strămoşii noştri perşi. Important este cum vor interpreta ei ce le-am spus noi. Ai