Nu puţine sunt situaţiile în care diverşi indivizi acuzaţi de procurorii DNA de fapte de corupţie i-au acuzat la rândul lor pe aceştia de faptul că ar fi abuzivi şi că ar căuta nod în papură, numai de dragul de a avea ceva „la dosar".
În altă ordine de idei, un adevărat zel anticorupţie pare să caracterizeze în ultima perioadă România în general, dar şi Constanţa, în particular. Pe de altă parte, rapoartele oficiale întocmite de Direcţia Naţională Anticorupţie par să susţină acuzaţiile suspecţilor, cum că procurorii s-ar grăbi să iasă în presă cu descinderi spectaculoase şi acuzaţii grave, fără însă a avea cum să le probeze. În acest sens, este de menţionat că, numai de la Constanţa, Direcţia Naţională Anticorupţie a „încasat" o achitare mai degrabă ruşinoasă, despre care înşişi mai-marii Anticorupţiei centrale spun că ar fi „imputabilă procurorului", care nu ar fi trebuit să hotărască de la bun început trimiterea în judecată a suspectului.
Informaţiile au fost publicate în anexa privind „Hotărâri definitive de achitare pe alte temeiuri decât dezincriminarea sau pericolul social", din raportul întocmit de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, unde se arată că printr-o hotărâre rămasă definitivă, unul dintre inculpaţii deferiţi instanţei de Serviciul Teritorial Constanţa a fost achitat pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, pe motiv că faptei imputate de procurorii constănţeni îi lipsea unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, mai exact intenţia. „Serviciul Teritorial Constanţa, prin rechizitoriul nr. 25/P/2006 din 30 mai 2007, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.L. (nr., Scarlat Liviu, după cum reiese din documentele publicate de DNA la momentul respectiv), director general al unei societăţi comerciale şi preşedinte al Consiliului de Administraţie, pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deose