Îndulcitorii, coloranţii şi conservanţii artificiali se folosesc în concentraţii mici în pastile, dar cumulaţi cu cei proveniţi din alimente pot fi nocivi.
Tabletele, capsulele, supozitoarele, siropurile, pulberile inhalabile şi toate celelalte medicamente, indiferent de forma de prezentare, conţin aditivi (E-uri), numiţi, în limbaj farmacologic, excipienţi. Din categoria excipienţilor fac parte şi alte substanţe, cum ar fi apa, alcoolul, glicerina, uleiul de floarea-soarelui şi grăsimile animale.
De ce sunt necesari
Aditivii din medicamente sunt cei utilizaţi şi în industria alimentară, din motiv că sunt deja verificaţi, dar şi pentru că majoritatea sunt ieftini. În prezent, sunt folosite în farmacologie câteva sute de excipienţi, grupaţi în 40 de categorii, după rolul pe care-l au: de a estompa gustul sau mirosul neplăcut al substanţei active, de a conserva medicamentul, de a-i da o anumită consistenţă ori culoare, de a dilua substanţele, de a le amesteca, de a ajuta dezintegrarea lor mai rapidă sau, din contră, de a amâna absorbţia până în intestin, de exemplu, etc.
Citeşte şi:
Ce trebuie să ştii despre paracetamol
Anticoncepţionalele cer modificarea dietei
Unul dintre cei mai utilizaţi potenţiatori de aromă este glutamatul monosodic (E621), iar acidul benzoic (E210) este printre cei mai folosiţi conservanţi. Carminul (E120), dioxidul de titan (E171), quinolina (E104), tartrazina (E104) şi azorubina (E122) sunt o parte din substanţele care dau culoarea unui medicament. Stearatul de magneziu (E572) este un excipient folosit în peste 90% din medicamentele de pe piaţă, deoarece este un bun agent de granulare (protejează moleculele medicamentului).
Pot cauza iritaţii pe piele
Un excipient numit propilen glicol sau E1520, care se găseşte, printre altele, în compoziţia corticosteroizilor aplicaţi local, poate provoca
