Republica România, născută comunistă, mai exact stalinistă, este departe de a-şi găsi dezinvoltura în noul climat democratic. Călcăm strâmb şi dăm în gropi. Ne lipsesc rădăcinile şi tradiţia bunei republici burgheze, iar faptul că ne prefacem a nu ne aminti de când şi cum ne trezitărăm şi noi republicani nu ne ajută prea mult.
Nomenclaturismul este maladia ereditară fără leac deocamdată. Că foştii nomenclaturişti s-au transformat peste noapte în capitalişti, aceasta nu ar fi o problemă decât de ordin moral. Gravă cu adevărat este continuitatea metodelor şi mentalităţilor nomenclaturiste la mafia atotputernică de astăzi, statul şi structurile sale rămânând la cheremul intereselor personale ale clicii corupte.
Alternativa monarhiei constituţionale a apărut în momentul căderii comunismului, ca o revenire la o formă statală mai normală pe linia tradiţiei istorice, dar şi ca o soluţie pentru multiplele necazuri ale tranziţiei. Fără îndoială, probabilitatea scenariului regalist se discută în cu totul alţi termeni astăzi, faţă de anii 1990.
În plan politic au avut loc evoluţii şi răsturnări de situaţie spectaculoase. Pe 25 decembrie 1990, de Crăciun, Regele Mihai şi suita sa erau prinşi într-o ambuscadă organizată de poliţie pe Autostrada Bucureşti-Piteşti, escortaţi la Otopeni şi expulzaţi. În 1993-1994, Regele Mihai era persona non grata în România. Ei bine, lovitură de teatru! În 2011, exact domnii Ion Iliescu şi Petre Roman, adică preşedintele şi premierul care nu permiseseră întoarcerea regelui pe pământ românesc, dau fuguţa-fuguţa să ocupe primele fotolii la sărbătorirea în Parlamentul României a zilei de naştere a Regelui Mihai, la a nouăzecea aniversare.
Pe de altă parte, însăşi Casa Regală a făcut nişte mutări interesante. Legea Salica a fost abolită şi s-a procedat la ruperea de tradiţia Hohenzollern. În acest fel, Principesa Marg
