I se spunea Insusi sau Imparatul cand puterea sa era la apogeu. In Romania acelor ani, 2000 - 2004, se vorbea in soapta. Imparatul nu era ferm, era despot. Nu stapanea, dicta. In afara de el Insusi nu mai era loc decat de Ion Iliescu si nici de el prea mult. Pana si batranul tovaras incepuse sa-l cam sacaie. Declinul sau a inceput in 2004, cand a pierdut tronul, cucerit de un fost capitan de vas care-i tot tipa in ureche: "Adriane, nici nu stii cat de mic incepi sa fii!".
Ultimul insemn al domniei sale, coroana partidului, i-a sterpelit-o Bufonul Curtii, botezat Prostanacul de catre Batranul Tovaras. Se intampla intr-o noapte bizara din martie 2006 intr-un hotel de la marginea Capitalei. Asa a inceput cosmarul care nu s-a incheiat nici azi.
Toate relele imparatiei sale, pe care fostul ambasador american la Bucuresti, Michael Guest, le striga ingrozit in gura mare ("se tot plimba cu coruptia in gura", cum ironic si cam trivial remarcase Imparatul intr-o buna zi), au fost scoase la lumina de procurori. Aceste rele, adevarate sau inchipuite, au capatat nume prea frumoase pentru niste dosare penale atat de urate: Zambaccian, Matusa Tamara, Trofeul Calitatii.
Un fost Paj la curtea Imparatului a inhatat, la randul sau, coroana de la Bufon in februarie 2010. Pajul i-a transmis atunci Imparatului, care ar fi vrut si el sa participe la intrecerea socialista a recuperarii coroanei, un mesaj cam laconic: "Domnul Nastase este vanator si stie ca atunci cand apesi pe tragaci si pleaca glontul nu mai poti sa il aduci inapoi".
Glontul a plecat si Imparatul a ramas cu el Insusi, cu Ion Iliescu, cu procesele si dosarele care vor muri definitiv foarte curand, in 2013. Vazand atatia bufoni si paji care viseaza sa ajunga ei Imparati, pe Batranul Tovaras l-a pocnit nostalgia vremurilor apuse: "Tot Nastase ar fi cel mai bun la toate".
