„Maestre, nu te-ai supărat pe mine pentru că nu am făcut aşa cum ai vrut?” „Mă bucur întotdeauna pentru fericirea ta, dar pentru că nu am nici un fel de aşteptări în ceea ce te priveşte, orice ai face nu mă poate afecta”, i-a replicat Maestrul (fragment din „Autobiografia unui yoghin” a lui Yogananda). Comentăm astăzi expresia „pentru că nu am aşteptări în ce te priveşte, orice ai face nu mă poate afecta”.
Vorbim despre puterea aşteptărilor de a ne dezechilibra emoţional. Mulţime de emoţii negative pe care le trăiesc oamenii apar din pricina aşteptărilor disproporţionate, adesea iluzorii pe care le au de la alţi oameni şi chiar de la ei înşişi. Aşteptările ne pot face fericiţi şi ne pot ghida pe drumul către împlinirea unor vise, cum ne pot răpi liniştea şi starea interioară de mulţumire. Ca toate lucrurile pe lumea asta, aşteptările au şi ele două tăişuri. Abilitatea noastră de a avea aşteptări sau de a le ajusta de fiecare dată, în aşa fel încât ele să ne servească şi nu să ne saboteze, ar putea fi cheia către măiestrie în viaţa omenească.
Mulţi, foarte mulţi oameni nu cred în transmiterea gândurilor sau a emoţiilor, unii au chiar un soi de reacţie adversă la asemenea idei, totuşi, în mod straniu, aceştia „se aşteaptă” ca cei din jur să ştie ce gândesc ei, ce vor, ce nevoi şi ce dorinţe au şi să le împlinească. Ei sunt aceia care cred că „oamenii ar trebui să ştie” ce au de făcut. Că oamenilor ar trebui să le treacă părin minte aceleaşi gânduri care le trec şi lor. Dacă se gândesc acum că „x trebuie să le dea un telefon”, ei creează instantaneu o aşteptare, o neînţelegere interioară, o emoţie negativă şi chiar o frustrare.
Ei se aşteaptă la un telefon, iar celălalt... nu gândeşte la fel, face altfel, celălalt habar nu are de aşteptarea cu pricina. De la o mică aşteptare de acest fel poate izbucni un foc interior, un amestec de frustrare şi de i
