Zilele trecute un prieten mi-a relatat o întâmplare care exprima în bună măsură mentalitatea grecului astăzi.

Zilele trecute un prieten mi-a relatat o întâmplare care exprimă în bună măsură mentalitatea grecului astăzi. Un amic al prietenului meu, grec cu afaceri în România, având convingeri ferm comuniste, a fost felicitat pentru "victoria asupra Bruxelles-ului", pentru ştergerea unei bune părţi a datoriilor republicii Elene. Comunistul grec a reacţionat destul de violent afirmând că aceasta nu este niciun fel de victorie, decât eventual una de etapă, şi că adevărata victorie va veni numai în ziua în care totalitatea datoriilor statului grec va fi ştearsă. Este cât se poate de evident că această opinie nu este una singulară şi că multe dintre lucrurile care se întâmplă astăzi pe străzile Atenei şi ale altor mari oraşe greceşti, ca şi în viaţa politică greacă, nu sunt nimic altceva decât forme de exprimare ale acestui tip de atitudine faţă de criza în care datornicul grec, statul grec adică, şi odată cu el întreaga Europă se găsesc.

Aş vrea să încep prin a face câteva precizări care mi se par absolut necesare. Marea majoritate a analiştilor, în primul rând analiştii economici, văd evoluţia realităţilor contemporane din perspectiva foarte tehnică a unor mecanisme deja validate de istorie, deja cunoscute şi disecate de specialişti. Aproape niciodată nu se ia în calcul elementul esenţial a schimbărilor la care asistăm, noutatea lor absolută. Oricât de savanţi ar fi economiştii care se exprimă, pare a le fi imposibil să înţeleagă faptul că schimbarea la care asistăm nu are precedent şi că deci totalitatea investigaţiilor lor comparatiste nu are nicio valoare pentru înţelegerea realităţilor de astăzi. Sunt puţini cei care au perceput această criză încă din momentul său iniţial la dimensiunile pe care vom vedea că le va atinge. Automatismele, gândire