De la începutul lunii octombrie, trecătorul bucureştean a avut ocazia să se întîlnească în mod repetat cu o insolită familie de muzicieni baroci: funde roşii, gulere de dantelă, instrumente vechi, detaliate cu toată precizia pictorilor flamanzi. Ne-au întîmpinat în plină stradă (patru pe trei metri), ne-au aşteptat (în formate mai discrete) în librării şi pe aleile virtuale ale Internetului, anunţînd cea de-a şasea ediţie a Festivalului de Muzică Veche din Bucureşti. Dacă anul trecut întregul festival a fost dedicat muzicii lui Johann Sebastian Bach, cuvîntul de ordine al acestei ediţii a fost diversitatea. Festivalul a început miercuri, 26 octombrie, cu un program de triouri pentru baryton de Haydn în interpretarea formaţiei Ricercar Consort, intitulat „Din vremuri de demult – Barytonul“. După această deschidere clasicistă, programul festivalului a făcut volta spre specialitatea sa deja bine cunoscută publicului, muzica barocă. Cele două concerte programate în weekend, European Gala (sîmbătă, 29 octombrie) şi La Stravaganza (duminică, 30 octombrie) au condus publicul prin „labirintul“ stilurilor regionale ale barocului tîrziu, în compania ansamblului Il Gardellino. Toate concertele au avut loc în Marele Salon de Recepţii al Muzeului Cotroceni, un spaţiu puţin frecventat pînă acum de concertele de muzică veche, dar cu o bună acustică. Fiind vorba, în esenţă, de un traseu muzical în două acte, această cronică va avea la rîndul ei două episoade. Recitalul de deschidere a prilejuit, aşa cum prevedeam în avanpremiera de acum două săptămîni, două premiere: publicul român a putut auzi pentru prima dată un baryton în sala de concert şi, ipso facto, triourile lui Haydn în formaţia instrumentală pentru care au fost compuse. Dar dincolo de acestea, simpla prezenţă a Ricercar Consort, unul dintre cele mai longevive şi distinse ansambluri baroce din Europa, constituie un