Suntem bombardaţi constant cu informaţii despre presupusele riscuri sau efecte pozitive pe care le-ar avea tot felul de alimente, suplimente alimentare, substanţe chimice, medicamente sau activităţi. În iulie, de exemplu, un articol din revista The Annals of Internal Medicine relata că oamenii care muncesc cel puţin 11 ore pe zi au un risc cu 67% mai ridicat de a face un atac de cord sau de a muri în urma unei boli de inimă decât cei care muncesc 7-8 ore pe zi.
Totuşi, studiul nu poate concluziona că programul prelungit de lucru cauzează boli cardiace. De fapt, una dintre cele mai des întâlnite confuzii în legătură cu studiile ştiinţifice ţine de diferenţa crucială dintre corelaţie şi cauzalitate. Programul prelungit ar putea fi doar unul dintre indicatorii pentru riscul crescut de afecţiuni cardiace. De pildă, s-ar putea ca oamenii stresaţi, cu personalitate de tip A, care cred că cheeseburgerii cu bacon şi sosurile grele constituie alimente de bază şi care au deja un risc crescut de a se îmbolnăvi pe termen lung de inimă să tindă să lucreze mai mult.
Studiile care indică o asociere între un factor şi un anume efect asupra sănătăţii ar trebui privite doar ca rezultat preliminar de cercetare, care le arată specialiştilor ce să analizeze mai aprofundat. Dar chiar şi profesioniştii din zona reglementării, care ar trebui să ştie despre ce e vorba, mai cad uneori în plasa unor astfel de confuzii şi reacţionează exagerat.
În decembrie anul trecut, FDA (Administraţia americană pentru alimente şi medicamente) a emis un comunicat de siguranţă (http://www.fda.gov/Drugs/DrugSafety/ucm237773.htm) cu privire la rezultatele unui studiu de masă realizat în Franţa, Santé Adulte GH Enfant - sau SAGhE -, care a descoperit un risc mărit de deces indus de terapia cu hormoni umani de creştere biosintetici în comparaţie cu populaţia franceză netratată. În grupul de p