„Nu mă obliga, sindicalistule, să-ţi dau 33 de milioane anual dacă nu avem încasări!"

În ciuda crizei financiare prelungite pe care o traversăm, societatea constănţeană OIL Terminal a înregistrat, în primele 9 luni ale acestui an, o depăşire de 23% la estimarea profitului. Mai mult decât atât, compania nu are niciun fel de datorie la bugetul statului, iar programul de investiţii este realizat.

Toate acestea sunt efecte ale măsurilor luate de echipa de conducere de la OIL Terminal, în frunte cu directorul Silviu Ioan Wagner, pentru reducerea cheltuielilor. Mai mult, veniturile au ajuns la 92%, pe când cheltuielile la 91%, aceasta însemnând că societatea se află pe plus în 2011. În ciuda acestor fapte, sindicaliştii conduşi de Aurel Gheorghe contestă conducerea, o acuză de neîndeplinirea indicatorilor financiari, dar şi de acte de corupţie nedemonstrabile. Într-un interviu acordat unei agenţii de presă, Gheorghe a făcut mai multe acuzaţii la adresa lui Wagner, pe care acestea le-a demontat în cadrul unei conferinţe de presă. În primul rând, spune directorul OIL Terminal, scăderea producţiei companiei este cauzată de două evenimente majore: retragerea Petromidiei, care a plecat de la OIL în aprilie 2009 făcându-şi propriul terminal, ceea ce a luat companiei constănţene 30% din încasări (Petromidia derula la OIL aproximativ 250.000 t de ţiţei pe lună) şi, mai mult, în toamna lui 2009, rafinăria Arpechim s-a închis, fapt care din nou a afectat OIL Terminal. „Ce era să facem? Să ne supărăm pe Petromidia sau să ne luptăm cu OMV-ul să nu închidă Arpechim-ul?!", se întreabă, retoric, Wagner.

„Cum să bea la serviciu?"

Încă „o palmă" a fost accentuarea crizei economice, neînţeleasă de sindicalişti, care au avut aceleaşi pretenţii financiare ca şi în anii de vârf. Angajaţii OIL Terminal primesc anual trei prime echivalente ca valoare cu salariul minim la