Din textele pe care le-am scris până acum la această rubrică şi unde pledam pentru lectură, s-ar putea înţelege că sunt un fel de gurmand al cititului, că parcurg pe nerăsuflate orice carte-mi pică-n mână. Nu e deloc aşa.

Pledez pentru lectură, dar nu pentru cea bulimică. Şi, desigur, nu pentru cititorul gurmand, ci pentru cel gourmet.

Eu, de exemplu, funcţionez după principiul primelor 50 de pagini: îi dau fiecărui volum şansa să mă convingă în primele 50 de pagini. Dacă nu o face, renunţ să-l mai citesc, că timpul meu e preţios şi nu sunt nici masochist. (Desigur, nu aplic acest principiu cărţilor agramate sau prost scrise, în privinţa cărora mă lămuresc imediat.)

Ar putea să mi se replice că nu pot să ştiu dacă nu-mi place o carte până nu o parcurg în întregime. Asta-mi aduce aminte de o anecdotă, cu un tânăr aspirant în ale scrisului, care-i dă să citească unui mare scriitor romanul său. Are însă grijă să lipească, pe undeva pe la mijloc, câteva pagini între ele. După ceva timp, maestrul îi înapoiază romanul şi-i spune că e prost. Tânărul verifică, găseşte paginile nedezlipite şi-i reproşează marelui scriitor că nu a citit romanul în întregime. La care acesta îi răspunde: „Drăguţă, când am la micul dejun ou fiert, nu trebuie să-l mănânc pe tot ca să-mi dau seama că e stricat". Mi se pare o pildă foarte bună, aplicabilă nu numai când e vorba de citit. Nu mai suntem copii mici, să mâncăm tot din farfurie chiar dacă nu ne place. Suntem la vârsta la care nu ne mai ceartă nimeni când strâmbăm din nas. Şi, apoi, nu e păcat pentru cărţile cu adevărat bune, care aşteaptă să fie citite, să ne pierdem timpul cu lucruri mediocre?

Cezar Paul-Bădescu este editor "Adevărul"