Kosovarii trăiesc în cel mai tânăr stat din Europa, dar speranţa le este insuflată de peste Ocean. Sunt optimişti şi se bucură că nu mai sunt conduşi de sârbi. Restul se construieşte în timp.
1 /.
Kosovarii sunt pro-americani declaraţi, trăiesc cu gândul la viaţa din SUA şi le sunt recunoscători americanilor că i-au ajutat să pună capăt dominaţiei sârbe. În capitala Priştina au o statuie a lui Bill Clinton, un bulevard cu numele fostului preşedinte american, iar lângă statuie se află şi magazinul Hillary, pentru ca tabloul de familie să fie complet. Au ridicat şi o Statuie a Libertăţii în miniatură, pe acoperişul hotelului Victory şi au numit o stradă George W. Bush.
Există şi semn uriaş galben - "NEWBORN" (nou-născut) - în centrul oraşului, cu referire la naşterea noii ţări, acum trei ani. Prea multe semne ale identităţii naţionale nu sunt şi este mai uşor de observat pe străzi steagul albanez (un vultur negru, pe fond roşu) decât cel al Kosovo (harta ţării şi şase stele reprezentând minorităţile naţionale).
O treime din populaţia kosovară trăieşte în afara ţării. Oficial, şomajul este de 35% în Kosovo, dar tinerii spun că foarte mulţi oameni sunt angajaţi la negru şi că ei nu au rude sau prieteni şomeri.
Ca România anilor ’90 Priştina şi zonele limitrofe se dezvoltă continuu. Există multe clădiri în construcţie, iar preţul terenurilor şi imobiliarelor a crescut cu 50% în ultimii doi ani, pentru că tinerii sunt din ce în ce mai interesaţi să aibă propria locuinţă.
Iliriana Kacaniku de la Fundaţia Soros ne-a explicat că la periferie este relativ ieftin, deocamdată, să construieşti, dacă ai deja un teren, de aceea peste tot în jur sunt case în construcţie, în plină criză economică.
Kosovo seamănă mult cu România anilor ’90, având entuziasm şi speranţă pentru un viitor, totuşi, incert. T
