Citind despre iminenta unui razboi dintre Iran si Israel cititorul ar trebui sa fie ingrijorat, asta daca nu ar cunoste mentalitatile regiunii. Important este sa mentionam ca ambele state se afla geografic intr-o regiune in care fantezia este o parte din mentalitatea popoarelor care traiesc acolo si bineinteles face parte din mentalul si comportamentul liderilor lor. Ca sa fim obiectivi – este si regiunea tuturor “minunilor” pe care istoria le poate memora. Adevarat, vorbele au adus uneori la escaladarea unor conflicte care puteau fi evitate. La o prima memorare  imi aduc aminte de doua razboaie declansate din cauza retoricii dezlantuite a liderilor regionali, ambele cazuri au schimbat harta geopolitica a regiunii.  Prima data s-a petrecut in 1966-67, cand Nasser, defunctul Presedinte Egiptean, s-a imbatat cu vorbe care pana la urma au provocat blocarea stramtorilor la Marea Rosie, introducerea unor trupe in Sinai, izgonirea trupelor ONU si un razboi (Razboiul de 6 Zile – Iunie 1967), care aproape a triplat teritoriul detinut de Israel si eliberarea / cucerirea Ierusalimului de Est.   A doua data a fost retorica fostului Presedinte al Libanului, Bashir (Bachir) Gemayel in 1982 (respectivul a fost asasinat de seviciile secrete siriene in acelasi an), care a adus Libanul in situatia din care nu a iesit pana astazi. Deci prima concluzie legata de situatia actuala ar putea fi ca uneori “vorbele” pot creea inertii care duc la catastrofe. Sa speram ca nu in acest caz, pentru ca de mai multe ori realitatea arata ca discursul razboinic a acoperit discutii diplomatice directe sau indirecte, care au avut in majoritatea lor rezultate benefice. Nu am sa va amintesc cazurile concrete pentru ca sunt prea multe si in majoritatea lor neinteresante. Sper ca despre asta este vorba si sunt aproape convins ca zanganitul vorbelor nu se va transforma intr-un razboi devastator ale carui re