Ultimele săptămâni au semănat cu cele care au dus la falimentul din septembrie 2008 al Lehman Brothers. De data aceasta nu mai este vorba de o bancă ci de o ţară. Grecia. Grecia nu este lăsată să intre în incapacitate de plată, fiindcă „sindromul elen” s-ar întinde rapid către state precum Spania, Italia (care a acceptat, deja, „monitorizarea” FMI) sau Portugalia.
Totul porneşte de la „creditul cu buletinul” care a permis statelor să se împrumute în neştire, băncile fiind fericite să arate acţionarilor ce plasamente şi ce profituri imense obţin. Iar, acum, aceleaşi bănci nu sunt lăsate să dea faliment, de parcă această formă de îndepărtare a putregaiului, de care dispune economia de piaţă, nu mai funcţionează. Acum, cei care operează pe pieţele valutare îşi fac ieşirea rapidă de pe monedele emergente, provocând deprecierea acestora. Leul nu a fost ocolit de aceste mişcări, însă deprecierea lui s-a mărginit la un 1% normal. Astfel, după un început de săptămână la 4,3243, euro a sărit sărit joi la maximul anului, 4,3585, cotaţiile depăşind 4,36. Vineri dimineaţă piaţa a fost calmă, astfel că cursul mediu a coborât la 4,3497, pentru ca după amiază euro să revină spre 4,36, cotaţiile de la închidere fiind de 4,3580 – 4,3630 lei. Presiunea pe cumpărarea de valută s-a datorat zvonurilor că ratingul Austriei ar putea fi redus datorită expunerii mari a băncilor din această ţară faţă de statele din Europa de Est. Pentru perioada următoare leul rămâne în calea furtunilor de pe pieţele internaţionale. Dacă Grecia va intra în incapacitate de plată este foarte posibil să vedem euro peste 4,5 lei sau chiar mai sus. BNR va încerca ca, de obicei, să dreagă situaţia, însă, probabil, nu-l va mai ţine pe loc, ca în alţi ani, pentru a ieftini exporturile, motorul economiei din această perioadă. În piaţa de la Sibiu, euro se tranzacţiona pentru luna viitoare la 4,3332 – 4,3648,