Maria Lătăreţu, privighetoarea cântecului românesc popular, aşa cum era cunoscută de toată lumea a rămas vie în memoria unora dintre gorjeni, prea puţini însă. Spun unora, pentru că, deşi se împlinesc o sută de ani de la naşterea ei, deşi valoarea culturală este una de proporţii, sunt prea puţini, chiar dintre cei care au locuit în sătucul natal, Bălceşti, care şi-o mai amintesc şi care trec din când în când, pragul casei muzeu, situată acolo, în localitatea de baştină. Îngrijorător şi la fel de dramatic este faptul că bucureştenii sau constănţenii vin aici, vizitează şi vor să afle cât mai multe lucruri despre regretata artistă, pe când sunt gorjeni, prea mulţi, din păcate, care …nici măcar nu au avut curiozitatea să afle unde este amplasată Casa Muzeu „Maria Lătăreţu”.
O sută de ani de la naşterea Privighetorii Gorjului. O sută de ani de tradiţie, de valoare cultură, dar şi o sută de ani…de uitare. Istoria vieţii Mariei Lătăreţu este captivantă şi aproape uluitoare, pentru cei, care, mai au curiozitatea să afle ce valori a avut şi încă mai are Gorjul. Totul porneşte din Bălceşti, acolo unde Maria Lătăreţu şi-a petrecut întreaga copilărie. Locul unde amplasată acum Casa Muzeu „Maria Lătăreţu” nu este locul unde artista a avut căminul familial. Pe o uliţă, adiacentă râului Gilort, la câteva minute de mers pe jos, de la Casa Muzeu, se zăreşte un loc, unde localnicii spun că a trăit Maria. Din păcate, însă, pe acel loc nu mai e nimic, care să amintească de artistă şi de copilăria acesteia…doar cuvintele, care stau mărturie: „Când am deschis ochii pe lume m-am pomenit într-o căsuţă mică şi săracă, cu două încăperi. Acuma nu mai există… Dar grădina casei mele, nu am să o pot uita niciodată. Avea gard de jur-împrejur cu stobori împletiţi cu nuiele, iar în gradină aveam o mulţime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine şi o tufă de liliac. Pot să spun că era, po