CFR Cluj a ratat şansa de a prelua şefia clasamentului. Deşi au jucat pe teren propriu cu Dinamo, liderul la zi în Liga 1, deşi clujenii erau recomandaţi ca favoriţi printr-o bună formă de joc, ei nu au reuşit să-şi adjudece victoria în meciul de sâmbătă seara. Insuccesul CFR-ului este în sine motiv de amărăciune pentru suporterii echipei, pentru făptaşii jocului şi pentru cei care mişcă această afacere la Cluj. Starea de rău se încarcă însă şi mai mult din atunci când întâmplările disputei te conduc la concluzia că şansa s-a lăsat, greu şi cu încăpăţânare, pe o singură parte. În astfel de situaţii sentimentul frustrării amplifică starea de rău generată de insucces. Dar, chiar şi aşa, derapajele, justificate omeneşte până la un anumit punct, nu au voie să rupă hăţurile bunei cuviinţe.

Arpad Paszkany, patronul CFR-ului, purta până nu demult masca omului cu frâne bune. Drept este că şi rezultatele echipei îl cam răsfăţau. Drept este şi faptul că echipa sa defila prin campionat în postura răsfăţată de revelaţie. Perioada de graţie a expirat. CFR se află acum în situaţia de a confirma pe proprie răspundere. Se află în situaţia mărşăluitorului de rând. Reuşeşte doar atunci când merită să reuşească. Apar însă, firesc, şi situaţii în care CFR Cluj practică o cadenţă mai gâfâită. fii, atunci, răsfăţaţii de altădată etalează comentarii împănate de pricini care sfidează ridicolul. Într-o astfel de postură l-am aflat pe domnul Arpad Paszkany după ce echipa lui s-a înclinat în faţa dinamoviştilor bucureşteni. Patronul clujean s-a dat rău în bărci prin emisiunile de televiziune încercând să convingă pe toată lumea că raţa-mpunge. Că CFR-ul a fost victima unei grosolane vicieri de rezultat, că tot ce a fuierat centralul şi tot ce au semnalizat tuşierii s-a întâmplat doar în defavoarea echipei sale şi, evident, în favoarea dinamoviştilor. Urâtă orbire!

Pledoaria domnu