„Adevărul” vă prezintă timp de zece zile povestea Nadiei Comăneci, campioana care va împlini 50 de ani la 12 noiembrie. În episodul de astăzi aflaţi cum a fost nedreptăţită pe faţă la Olimpiada de la Moscova, deoarece sovieticii voiau să câştige tot, mai ales că ţările din Occident şi Statele Unite ale Americii au boicotat acea ediţie a Jocurilor Olimpice.
Gazde ale singurei ediţii comuniste din istoria Jocurilor Olimpice, cea din 1980, sovieticii au făcut tot posibilul ca Nadia să nu câştige din nou titlul la individual compus. La revenirea acasă, după Mondialele de la Fort Worth, din 1979, Nadia a cerut să fie lăsată să stea la Bucureşti. Bela Karolyi şi-a încălcat principiile şi a fost de acord. N-a fost însă o concesie făcută Nadiei, ci un semn de normalitate. „Am înţeles dorinţa ei. La cei 19 ani, era deja aproape femeie. Ea învăţase deja ceea ce făceam cu restul fetelor. Antrenamentele ei erau speciale. Calitate, nu cantitate. Lucram pentru formare şi şlefuire, experimentând anumite chiţibuşuri, menţinând condiţia fizică", nota cel care a format-o pe campioana din Oneşti în cartea „Fără teamă".
La câteva luni după aceea, Nadia s-a prezentat la Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980, dintr-o cu totul altă postură decât o făcuse la ediţia canadiană. Era „Zeiţa de la Montreal", iar toată lumea aştepta să o revadă, să-i admire mişcările pe bârnă sau la paralele. Păţania din 1978, când fusese în pericol să rateze Mondialele de la Strasbourg, nu s-a mai repetat. Nadia se maturizase. Învăţase din greşelile trecute şi nu mai era fetiţa care trebuia „ghidonată" de antrenori. Aşa că se pregătise cât se poate de bine, iar cu câteva luni înainte de competiţie revenise la Deva din proprie iniţiativă.
Nu mai avea entuziasm
Vârsta ei, destul de mare pentru gimnastică, începea însă să-şi spună cuvântul. Antrenamentele nu mergeau rău, dar Nadia se c