Comunismul s-a intemeiat pe o viziune conspirativa despre istorie, despre politica, despre societate. “Partidul interior”, cum il numea Orwell, era opac, insondabil si impenetrabil, precum trecutul unui Ion Iliescu. Din momentul in care au preluat puterea in Rusia, bolsevicii au instituit severe masuri de paza pentru “protejarea” liderilor care, conform propagandei, erau exponentii maselor. Izolarea acestora trebuia sa fie quasi-etansa. Modelul sovietic al vigilentei maniacale a fost aplicat cu zel in Romania. Distanta dintre mase si conducatori era astronomica, misterul autoritatii absolute trebuia mentinut intact. Adresele la care locuiau “zeii” din Olimpul comunist erau considerate secrete de stat. La fel, numerele lor de telefon, netrecute in anuarul oficial (“cartea de telefon”). Aprovizionarea se facea, pentru membrii Comitetului Central, si cu atat mai mult pentru cei din Biroul Politic (ulterior Comitetul Executiv), direct de la Gospodaria de Partid, cu ale sale nenumarate ferme si acareturi. Mancarea (degustata de popor prin “reprezentantii sai”) era verificata de epidemiologii Sectorului Sanitar Special. “Tovarasii” beau coniac de Segarcea, vin de Samburesti si “Galbena de Odobesti”. Ceausescu a fost fascinat, ne-o spune Dumitru Popescu, de experienta din RDG, unde nomenklatura locuia in “rezervatia” de partid si de stat Pankow (Niederschoenhausen), despartita de restul lumii prin bariere atent pazite, cu mitraliere si caini lupi. Parte din motivele construirii “Casei Poporului” tineau de acesta dorinta de a obtine despartirea totala de contactul cu orice realitate mundana. Era vorba de fapt de o auto-bantustanizare, de un apartheid intors pe dos.

Caderea din functie ducea, adeseori, la expulzarea din cartier (cazurile Iosif Chisinevschi si Miron Constantinescu). Nu intotdeauna, dovada ca, desi sanctionati pe linie de partid in 1958, sotii Emil si