Ce mai, legea e geniala pentru cei gata alesi si ar merita patentata numaidecit: chiar si in cazul in care majoritatea absoluta (adica 12 din cele 18 cluburi) ar vrea sa scape de presedintele LPF, s-ar ajunge cel mult la balotaj: 6:6! Din cind in cind mai scriu si eu despre fotbal. Aplecarea aceasta a mea catre teme fotbalistice mi-a fost insa oarecum reprosata, un prieten argumentindu-mi pe forum dupa cum urmeaza neintelegerea lui: Stii ce se intimpla cu textele pe teme fotbalistice scrise de literati precum Cosasu, Radu Paraschivescu sau Astner? Nu le citesc nici intelectualii subtiri, pentru ca nu-s interesati de sport, dar nici chibitii infocati nu le citesc, pentru ca nu au "neuronii" necesari sa le inteleaga. Ei ramin la Gazeta sporturilor (18.04.11, postat de Radu). Poate ca Radu are dreptate - intrucitva. Dar eu unul, ori de cite ori abordez fenomenul fotbal, o fac mereu convins fiind ca... precum in fotbal, asa si-n societate! Toate tarele societatii noastre le regasim si in fotbal, iar toate tarele din fotbal sint o oglinda fidela a realitatii economice, politice si nu numai! Sentimentul romanesc al lipsei de raspundere O sa incep cu o spusa de-a Nasului mare al fotbalului romanesc, numitul Mircea Sandu, recent invinuit de DNA pentru abuz in serviciu. Care nas, de 21 de ani in fruntea Federatiei Romane de Fotbal (!??!), asa grait-a dupa ce nationala U19 a pierdut jocul inaugural de la Campionatul European in fata Cehiei: „Atit au putut. Avem nevoie de sase-zece ani sa reconstruim echipele de juniori. Cind un antrenor cistiga 200-300 de euro pe luna, selectia se face si din alte considerente, nu doar pe valoare." (21.07.11). Diagnostic national: sefii autohtoni au un hiperdezvoltat simt al lipsei de raspundere. Da' ce, e vina presedintelui FRF (de 21 de ani!!!) ca toate selectionatele romanesti sint in deriva? Sau ca sub obladuirea sa selectionerii de la jun