Criza datoriilor suverane începută în 2010 reflectă o slăbiciune structurală a zonei Euro, se arată într-o analiză X-Trade Brokers. Existenţa unei monede comune fără o Trezorerie comună, fără uniune fiscală, este cvasi-imposibil de apărat în vremuri tulburi. Criza financiară începută în SUA în 2007 - 2008 a expus vulnerabilitatea sistemului bancar global (cu o excepţia notabilă a unor state emergente), salvat prin transferul unor datorii din sectorul public către cel privat. Acum, statele însele se află însă în dificultate. În Europa însă, problemele ţin de diferenţele majore dintre statele membre ale uniunii monetare, aşa încât devine necesar un mecanism de echilibrare.

"Fondul European pentru Stabilitate Financiară (EFSF) încearcă să joace un rol de compensare al inegalităţilor dintre finanţele publice ale unor state - să luăm drept exemplu Germania, Olanda, pe de o parte şi Italia, Portugalia, Irlanda, Grecia pe de altă parte. Scopul este de a scădea costul la care se împrumută statele vulnerabile, condiţie necesară pentru ca acestea să îşi poată plăti în cele din urmă datoria. Dar puterea sa de foc este acum total insuficientă, şi chiar şi o extindere la 1 trilion de euro ar putea fi în final prea mică pentru a putea proteja Spania şi Italia în acelaşi timp", a afirmat Victor Safta, directorul sucursalei din România a X-Trade Brokers.

România trebuie sa acorde atenţie tendinţelor care se conturează în zona Euro, care o vor afecta direct, dar acest lucru nu înseamnă că pasivitatea este soluţia:un mix inteligent între reducerea oricărei risipe din sectorul public şi stimularea investiţiilor cu efecte de multiplicare în economie constituie răspunsul cel mai inteligent pe care l-ar putea oferi autorităţile în contextul actual.

"România nu are de ales decât să fie foarte, foarte prudentă şi să urmărească jocul politic la nivel european pentru a ded