Obligaţi să fie rentabili pentru patroni pe o infrastructură de transport aglomerată, şoferii profesionişti se suprasolicită, în pofida oricăror prevederi legale şi cu riscul provocării unor accidente similare cu cel recent, din Ungaria.
Accidentul rutier recent provocat în Ungaria de şoferul unui TIR, soldat cu moartea a 14 persoane, cel mai probabil pe fondul oboselii conducătorului auto, readuce în atenţia publică câteva întrebări. Este legislaţia noastră suficient de puternică şi dură pentru a limita la minimum astfel de accidente? Verifică eficient şoferii şi firmele în cauză Autoritatea Rutieră Română (ARR). Dacă da, cum e posibil ca un şoferi profesionist să tragă un poi de somn la volan şi să intre cu camionul într-un microbuz care, de altfel, nici el nu respecta prevederile legale, dar măcar circula pe banda sa?
Cât pot şoferii conduce fără pauză?
În dorinţa de a fi rentabili şoferii profesionişti încalcă reglementările privitoare la timpii de odihnă şi conducere. Acestea stabilesc clar limitele maxime de conducere a autovehiculului zilnic sau săptămânal, dar şi perioadele minime de odihnă. Datele se înregistrează în dispozitive numite tahografe, amplasate la bordul autovehiculelor (dacă acestea au peste 3,5 tone în transportul de marfă şi peste 8+1 persoane în cel de pasageri). Tahografele conţin date privitoare la activitatea şoferului cu cel puţin 28 de zile în urmă. Activitatea anterioară ultimei luni este controlată, cel puţin teoretic, la sediul firmei de către ARR. Prevederile spun că la cel mult 4 ore şi jumătate de condus trebuie luată o pauză de 45 minute, că durata maximă de condus nu poate depăşi 56 ore pe săptămână. Perioada zilnică de odihnă este de minimum 11 ore neîntrerupte.
Mulţi şoferi comentează pe forumurile de profil că respectarea perioadelor de odihnă este uneori imposibilă sau ilogică. Fie patronul i-a da