Formarea profesională are două faze: prima se derulează în timpul şcolarizării, în scopul de a dobândi cunoştinţele de cultură generală şi de specialitate necesare pentru exercitarea unei profesii, iar cea de-a doua, formarea profesională continuă, are loc în timpul activităţii profesionale.
Formarea profesională se finanţează din următoarele surse: fonduri proprii ale angajatorilor, bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru persoana care îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi şomer, sponsorizări, donaţii, surse externe atrase, taxe de la persoanele participante la programele de formare profesională.
Societăţile comerciale şi alte instituţii pot efectua cheltuieli pentru formarea profesională a salariaţilor, cheltuieli care se deduc, după caz, din impozitul pe profit sau pe venit. Participarea la formarea profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la cea a salariatului. Modalitatea concretă de formare profesională se stabileşte prin acordul părţilor, prin act adiţional la contractul individual de muncă.
Angajatorul are obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toti salariaţii cel putin o dată la doi ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi, şi cel puţin o dată la trei ani, dacă au sub 21 de salariaţi.
În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de participare sunt suportate de acesta, iar salariatul va beneficia în această perioadă de vechime în muncă, precum şi de toate drepturile salariale.
Salariatul care a beneficiat de un curs/stagiu de formare profesională ale căror cheltuieli au fost suportate de angajator nu poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă stabilită de părţi prin act adiţional. În cazul în care încalcă această obligaţie, salariatul va
