Ajuns la 65 de ani (pe care i-a împlinit sâmbătă, 5 noiembrie), cel mai bun produs al fotbalului giurgiuvean povesteşte cu umor episodul primului său transfer: de la “juniorii” Victoriei Giurgiu la “seniorii” Şantierului Naval Olteniţa.

"Adevărul" îi dedică un nou articol unuia dintre cei mai talentaţi portari din istoria fotbalului românesc. Traseul a fost unul sinuos, desprins parcă din filmele de aventuri.

Narcis Coman nu împlinise 13 ani când a debutat în poarta “piticilor” Olimpiei Giurgiu. Făcea orice pentru a fi prezent la antrenamente chiar dacă asta însemna să chiulească de la ore şi să îşi enerveze la culme o rudă care era profesor.

N-a mai ajuns să debuteze la “seniorii” Victoriei (formaţie rezultată în urma unei fuziuni a două echipe locale) ci a “coborât” pe Dunăre, la Olteniţa.

CLICK PE IMAGINI PENTRU FOTOGALERIE

“Am ajuns la Olteniţa pentru un vagon de tablă livrat la Giurgiu de şantierul naval de-acolo. Eu zic că a fost bine. Alţii erau vânduţi pe-o butelie” povesteşte cel care avea să debuteze în Divizia A la nici 19 ani. Nu cu Olteniţa, ci cu UTA, oficialii “Bătrânei Doamne” asigurându-şi serviciile puştiului-minune contra unui set complet de echipament.

Giurgiuveanul a avut nevoie de un singur sezon pentru a ajunge la Piteşti, echipa care îl avea în lot pe marele Dobrin. Cu Argeşul a debutat în cupele europene şi la “naţională”, devenind totodată vicecampion al ţării.

Regretă că n-a ajuns în Mexic

Cu toate că au urmat în carieră echipe de top precum Dinamo şi Steaua, giurgiuveanul nu a reuşit să se adapteze la regimul cazon impus de formaţiile Miliţiei şi Armatei.

Devenise un rebel care se certase la cuţite inclusiv cu federalii şi cu antrenorul Angelo Niculescu, lucru care avea să-l priveze de visul de a juca la un campionat mondial.

Dacă la capitolul realizări familia şi