Bisericile vechi din lemn sunt adevărate valori culturale, dar şi obiective, care ar atrage mulţi turişti în judeţul nostru, dacă cei „în cauză” ar urgenta lucrările de restaurare. Nimeni nu face nimic, iar timpul macină şi ultimele amprente culturale, lăsate moştenire de oameni, a căror muncă ar fi trebuit respectată şi păstrată şi nu aruncată în prăpastia numită „nepăsare”. Biserica de lemn din Pojogeni din Văi cu hramul „Sfinţii Îngeri” este datată din anul 1770, însă structura pereţilor, dar şi altarul indică o vechime mult mai mare. Doar localnicii mai ştiu de această biserică, o bijuterie culturală excepţională…uitată de timp.

Biserica de lemn din Pojogeni, cu hramul „Sfinţii Îngeri”, este datată prin tradiţie, din anul 1770, însă structura pereţilor indică o vechime mult mai mare a naosului şi altarului. Din păcate, biserica nu este cuprinsă pe noua listă a monumentelor istorice, deşi vechimea, trăsăturile formale particulare şi inventarul rămas o recomandă cu prisosinţă. În loc de un loc de pelerinaj, un locaş de cult pe care orice l-ar putea vizita, fiind inclus în circuitul istoric al României, vezi doar urme de nepăsare şi indiferenţă şi un Dumnezeu, parcă părăsit de toată lumea. Biserica se află amplasată în cimitirul din Văi, din localitatea Pojogeni. Undeva în fundul cimitirului, se zăreşte o construcţie, veche, ponosită, care pare mai mult decât părăsită. O sârmă şi ea la fel de veche strânge uşa de la intrare, de teamă ca vântul să nu o zboare. Localnicii au făcut tot posibilul pentru ca bisericuţa, să mai rămână acolo. Însă, doar atât. Implicarea localnicilor nu este suficientă pentru restaurarea ei şi darea în folosinţă, sau de ce nu, conservarea, fiind un bun obiectiv turistic. Grinzile îşi mai păstrează din modelul vechi, de case de la ţară, cu pridvor din lemn şi tindă, dar praful şi păianjenii s-au instalat prea mult şi prea repede. Do