Tabloidizarea excesivă a presei, gustul ei pentru scandal, senzație și sex pare de neoprit. Deși analizat ca un simptom al post-modernității, fenomenul indică mai curând conservatorismul de fond al mass-media, traversate de stereotipuri rezistente. O lucrare coordonată de Laura Grünberg pe tema reprezentării sexelor în presa românească arată că ziariștii promovează adesea șablonul unei lumi unde femininul este sigmatizat, trivializat în raport cu ”valorile” masculinității, sau, dimpotrivă, supralicitat pe latura senzualității. Sloganul ”sexul vinde”, devenit titlul unei cărți scrise de Rodger Steritmatter, s-a extins din tabloide în presa de calitate, suprapunând adesea secțiunii de cultură divertismentul și poveștile despre celebrități. Nu doar la noi politica și mondenitățile devin surori: categorisite printre ”cele mai sexy” 10 politiciene ale momentului, Mara Carfagna, ministru în cabinetul Berlusconi, a pozat topless pentru revista Maxim, politiciana estonă Anna-Maria Galojan a ajuns în Playboy iar parlamentara canadiană Ruby Dhalla a concurat pentru Miss India.
Când vorbește despre femeile din politică, discursul media păstrează un surâs complice, face cu ochiul, găsește formule cu subînțeles: politicienele sunt văzute la noi ca beneficiarele sprijinului dat de bărbații puternici din politică (neveste, amante, fiice) sau, cel mult, dacă nu mai sunt tinere, ca personaje frustrate, pline de ambiție care au avut eventual parte de noroc. Acestui fel de a gândi i-a dat glas în urmă cu câțiva ani un politician liberal care le-a umilit public pe trei dintre colegele sale de partid. Elena Udrea era una dintre ele.
De atunci încoace camerele de luat vederi și de fotografiat n-au contenit să investigheze fustele, pantofii, poșetele, lenjeria politicienei devenită între timp ministru. Deși s-a exprimat public sau pe blog ca o susținătoare a ”performaței pe
