Au trecut 22 de ani de cand, pe 9 noiembrie 1989, s-a inceput demolarea unui simbol al Razboiului Rece: Zidul Berlinului, cea mai cunoscuta parte a frontierelor Republicii Democrate Germane (RDG).
Conceput de administratia liderului comunist al Germaniei Rasaritene, Walter Ulbricht, si aprobat de liderul sovietic Nikita Hrusciov, zidul a constituit o bariera de separare intre Berlinul Occidental si RDG timp de aproape 28 de ani, aminteste Euronews.
A fost construit in perioada de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, perioada in care Germania a fost divizata, in efortul de a stopa consecintele scurgerii de forta de munca si pierderilor economice asociate cu migratia zilnica a unui mare numar de profesionisti si muncitori calificati din Est in Vest.
Existenta timp de aproape trei decenii a Zidului a provocat scaderea semnificativa a emigratiei: de la 2,5 milioane, in perioada 1949 - 1962, la numai 5.000 - intre 1962 si 1989.
Incepand din 1948, Germania Occidentala (RFG) s-a dezvoltat ca o tara capitalista vestica, cu o economie sociala de piata si cu o viata politica autentic democratica - parlamentara. Cresterea economica neintrerupta de 30 de ani, inceputa in deceniul al saselea, a dus la "miracolul economic vest-german".
In interiorul granitelor sale, Gemania Rasariteana (RDG) a fost guvernata de un guvern dictatorial, modelat dupa cel sovietic, care a aplicat sistemul economiei planificate centralizate. Chiar daca Germania Rasariteana a devenit cea mai bogata si dezvoltata tara din blocul rasaritean, multi dintre cetatenii ei priveau la prosperitatea economica si libertatea politica din Vest.
Fuga numerosilor cetateni est-germani catre tari necomuniste via Berlinul Occidental a dus la edificarea, in 1961, a sistemului frontierelor RDG, din care Zidul era parte integranta.
28 de ani
