Cuprins de spaima că judeţul pe care-l tratează de şapte ani de zile ca pe portofelul nevestei ar putea să-l trimită acasă, Nicuşor Constantinescu a reuşit să ajungă din nou în atenţia întregii ţări prin penibilitatea afirmaţiilor aruncate la ore de maximă audienţă...

Abia aştept ziua în care mă voi întâlni cu domnul preşedinte în aceeaşi rată care ne va duce la Galaţi ca să ne preschimbăm cărţile de identitate. Mă şi imaginez uitându-mă cu poftă la punga de Chokotoff pe care am auzit că Nicuşor o ţine zilnic la piept alături de batistă şi de fotografiile copiilor. Mă gândesc că-l va lăsa inima şi le va împărţi cu toată lumea din microbuz, ca măcar aşa să mai uităm de portocaliii care ne fac viaţa ciumă şi burtica-lingurică.

... atunci o să am vreme să-i povestesc, dacă mă va asculta, de ce duminică, 6 noiembrie, nu am fost la vot, eu şi alţi 55% dintre locuitorii judeţului...

Minciuna a fost elementul definitoriu care v-a ţinut pe mulţi dintre voi acasă. Lehamitea, aroganţa şi prostia lor v-a unit pe voi, teama că vor ajunge în programul „Rabla pentru baroni locali" i-a îndârjit pe ei. Acum, că totul s-a terminat, putem spune fără să mai influenţăm pe nimeni, că ceea ce s-a întâmplat în judeţ în săptămânile premergătoare referendumului trebuie să fie o lecţie pentru fiecare dintre noi.

În primul rând, pentru primarii PSD şi PNL. Ei au preluat şi dus mai departe minciunile lui Nicuşor, împărţind oamenii în două categorii: de naivi şi de scârbiţi. Aceşti edili au făcut un gest odios pe care mulţi dintre ei îl vor regreta. Singura justificare plauzibilă este că au făcut-o ca să scape de furia conducătorului transformat, vorba unui primar, într-un tiran de temut. A fost sânge la sediul PSD în seara rezultatelor referendumului. S-au aruncat cuvinte grele, s-a urlat, s-au lansat ameninţări, s-a bătut cu pumnul în masă, totul pentru intimidarea celo