Ieri, 8 noiembrie, am alergat primii 3 kilometri. Ar fi o exagerare să spun că n-am simţit durere, dar era una estompată, ca o febră musculară pe cale de vindecare.
Nu m-am cronometrat. M-am deplasat cu paşi mici. Nici n-am apucat să transpir şi m-am oprit. N-am vrut să forţez. Am făcut mult streching. N-am simţit durere pe parcursul zilei. Într-un fel, pot spune că de ieri am reînceput să alerg.
În această lună voi face doar alergări de recuperare şi forţă, încercând să reintru în formă. Mi-am propus să alerg maratonul de la Copenhaga pe 20 mai 2012. Am suficient timp de pregătire. Voi intra în programul de antrenament la începutul lunii decembrie.
E atât de plăcută senzaţia întoarcerii în parc. După primul kilometru, bucuria mişcării m-a înconjurat. Din acel moment nu mi-a mai fost teamă şi am simţit că sunt aproape vindecat. Mă gândesc cu nostalgie la cursele de 24 şi 30 de kilometri şi am senzaţia că sunt la ani lumină distanţă de ele. Dar tot alergarea m-a învăţat că răbdarea face minuni.
E excelent să te poţi întoarce. Am fost atât de bucuros încât eram decis să fac cei trei kilometri mergând, dacă n-aş fi reuşit să alerg. Mâine voi face o cursă de cinci. Mă bucur că am reuşit să mă abţin şi să nu-mi forţez piciorul în această perioadă.
Din păcate, la acest tip de accidentări (genunchiul alergătorului) nu există decât un tratament format din repaos, exerciţii uşoare de recuperare, gheaţă şi creme anti-inflamatoare. Şi nu spun eu asta, ci Patrick Milroy, medicul specialist al revistei ”Runner's World”.
Ieri, 8 noiembrie, am alergat primii 3 kilometri. Ar fi o exagerare să spun că n-am simţit durere, dar era una estompată, ca o febră musculară pe cale de vindecare.
Nu m-am cronometrat. M-am deplasat cu paşi mici. Nici n-am apucat să transpir şi m-am oprit. N-am vrut să forţez. Am făcut mult streching. N-am sim
