Principalele trei societăţi de cale ferată, anume CFR SA, CFR Marfă şi CFR Călători, au datorii care depăşesc 2% din PIB.
Sumele pe care cele trei societăţi trebuie să le plătească clienţilor şi statului depăşesc deficitul bugetar de anul viitor, respectiv 1,9%. Aceste datorii sunt mai mult decât dublul cifrei de afaceri însumate a celor trei companii. Pierderile celor trei societăţi erau şi ele la finele anului trecut de 1,9 miliarde lei, pierderi acoperite din bani publici.
Pasul I: Spargerea CFR
Societăţile din domeniul feroviar, acum peste 10 la număr, nu au fost dintotdeauna separate. Până în 1998 funcţionau ca o singură firmă, însă Ministerul Transporturilor a decis, la sfatul Băncii Mondiale, spargerea mamutului cu peste 100.000 de angajaţi în 5 societăţi de cale ferată. Pe lângă cele trei companii de stat menţionate mai sus, au apărut şi Societatea de Management Feroviar, precum şi cea de Administrare a Activelor Feroviare. Ulterior au apărut numeroase alte firme deţinute de stat, precum cele de telecomunicaţii, reparaţii material rulant, electrificare etc.
CFR, scoasă de sub principiile pieţei
Odată separate, fiecare societate trebuia să plătească celorlalte contravaloarea serviciilor prestate de acestea. CFR Călători şi CFR Marfă plăteau către CFR SA, administratorul căii ferate, o taxă de utilizare a infrastructurii (TUI), iar din banii încasaţi, completaţi cu cei primiţi de la stat, CFR SA asigura întreţinerea şi repararea căii ferate.
Totodată, CFR Călători şi CFR SA primeau subvenţii de la buget şi îşi achiziţionau necesarul de carburanţi şi energie electrică. Sistemul a clacat, printre altele, şi pentru că TUI se stabilea administrativ de către stat, şi nu liber, de către CFR SA.
Ce s-a întâmplat de fapt? Pe de o parte, statul a ţinut administrativ nivelul TUI - ce era un important venit al CFR SA sub c