Nu știu în ce măsură Mircea Sandu a crezut că UEFA le va ține partea lui și FRF în conflictul cu Universitatea Craiova. Dacă a sperat că, fiind membru al Comitetului Executiv, forul continental va sări să-i ia apărarea, s-a păcălit. Dar importă mai puțin, ori deloc, amănuntul că Nașu’, scos din pepeni, și-a jignit colegii din Elveția și, automat, s-a numit pe el însuși “căcăcios”!

Important e că UEFA a precizat într-un răspuns trimis deunăzi Craiovei: “Avem încredere că veți înțelege că nu sîntem în măsură să comentăm nici aspectele legate de legislația națională din România, nici procedurile inițiate de DNA… Așa că nu-i indicat ca UEFA să intervină în acest caz”.

Altfel spus, “guvernul” fotbalului european se spală pe mîini, lăsîndu-i pe Mircea Sandu și pe cei implicați în excluderea Universității, autorii unui act abuziv, să se descurce singuri. Deși doar sugerat, mesajul e clar: voi ați încurcat lucrurile, voi să le descurcați, noi nu ne băgăm!”.

Ușor de sesizat că șefii de la Nyon și-au schimbat atitudinea. Ca și FIFA, pe al cărei sediu tocmai s-au urcat doi englezi să protesteze!, UEFA pare să nu mai fie stăpînă pe ea și pe situație precum în anii precedenți. Pierde teren, se simte încolțită. La capătul unei lungi perioade în care a funcționat ca stat în stat, conducîndu-se și conducînd după legi proprii, se vede obligată să bată în retragere. Nu se mai dă mare și tare, e silită să cedeze și chiar cedează! Presată de verdictul din cazul Sion, începe să ia în considerare hotărîrile instanțelor civile, ba să se și conformeze lor, adică renunță la pretenția de a ține cont, ca pînă acum, exclusiv de cele din plan sportiv.

Cine își imaginează că UEFA a decis să deschidă ferestrele spre a păstra pasul cu timpul se înșală asemenea lui Mircea Sandu. Nici vorbă, a fost împinsă de desfășurarea evenimentelor. Concret, de faptul că, neglijînd niște