Franz Rosenberg a fost tatuat la Auschwitz. A avut noroc că a fot trimis „să se elibereze prin muncă” şi astfel a scăpat cu viaţă 19264. Acesta a fost numărul sub care Franz Rosenberg a încetat să mai fie o fiinţă umană. Avea 15 ani când a fost însemnat ca o vită la Auschwitz şi mutat apoi dintr-un lagăr în altul, pentru că nu era din rasa pură.
Bărbatul are astăzi 84 de ani, 9 copii şi zeci de nepoţi. Şi-a asumat misiunea ca până la sfârşitul vieţii să-şi povestească destinul în şcolile ţării care l-a trimis la moarte. Merge drept, în costumul maro, impecabil, cu batistă galbenă asortată. Când se află în faţa copiilor, are întotdeauna un ritual: priveşte audienţa cu ochii încreţiţi de zâmbet în spatele ochelarilor fumurii, îşi scoate cu grijă pălăria şi se piaptănă calm. Apoi îşi împreunează mâinile şi începe în cea mai curată limbă germană: „Aveam 15 ani şi lucram la Căile Ferate Austriece. Într-o zi, au venit nişte poliţişti şi m-au arestat. Mi-au spus că mă ridică pentru că sunt sinti (n.r. – ţigan) şi că familia mea a fost deja luată de-acasă. În scurt timp, cele 25 de persoane adunate la secţie au fost urcate în autobuze şi duse la Viena”, îşi aminteşte bărbatul. Aici, femeile şi copiii au fost separaţi de bărbaţi şi băgaţi în arest. „Nimeni nu ştia de ce ajunsese acolo. Nu făcuserăm nimic”, arată acesta confuzia celor luaţi pe nepregătite.
După câteva zile, oamenii au fost duşi la gară şi încărcaţi în vagoane pentru deţinuţi.
După trei zile în care au mers cu trenul în zig-zag, pentru că şinele erau bombardate, tânărul Franz a ajuns la Auschwitz-Birkenau, în lagărul destinat romilor. Stăteau câte 500 de oameni, femei, copii, bătrâni, într-un fel de grajduri uriaşe. „Într-o parte a grajdului era un morman de cadavre schiloade şi printre corpuri mişunau şobolani. Mai erau unii care nu muriseră încă şi încercau să se târască afară di
