Profesorul Leon Dănăilă, unul dintre cei mai mari neurochirurgi pe care i-a dat medicina românească, operează şi la 78 de ani, la Clinica de Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar Arseni. După 50 de ani de profesie, a descoperit o nouă formaţiune în creier.

Legenda profesorului Leon Dănăilă se poate spune în cifre, în multe cifre - peste 27.000 de intervenţii chirurgicale pe creier (record mondial), scăderea mortalităţii în operaţii de la 50% la 4%, graţie introducerii microscopului operator, 39 de cărţi de specialitate scrise -, dar ea se citeşte de fapt în spital. Pe coridorul din faţa uşii lui, unde mame şi soţii şi fraţi aşteaptă cu radiografiile în mână „să vorbească cu profesorul" sau în sala de operaţie, unde echipa pe care a format-o în zeci de ani îl cheamă la cele mai delicate cazuri.

Pantofii pe care-i schimbă când pleacă de la spital sunt sub masă. Şi mai e ceva care-i personalizează cabinetul, pentru că nu se înconjoară de lucruri inutile: rafturi de cărţi, multe scrise de el, de-a lungul timpului. Profesorul poartă în alura sa netelurică, cu aerul său cald şi senin, pe care-l împrăştie ca pe-un praf binefăcător celor din jur, o predestinare: la 10 ani a găsit pe jos nişte foi rupte dintr-o carte de medicină şi a ştiut că asta trebuie el să facă, cu orice preţ.

„Weekend Adevărul": Prima dată când v-a interesat ce se întâmplă într-un organism viu a fost la o lecţie de anatomie în liceu. Care era subiectul lecţiei?

Leon Dănăilă: Profesorul vorbea despre bulbul rahidian din creier - unde se găsesc centrii cardiac şi respirator - pe care dacă-l înţepi puţin, spunea el, individul sau animalul moare. Eu m-am dus acasă, am luat o pisică mai jigărită, un ac de seringă de la un medic, şi am înţepat bulbul rahidian. Pisica a rămas un pic blegită, dar n-a murit. Şi atunci ­mi-am zis că nu trebuie să te iei după ce se spune, trebuie