1976 este anul de referinţă al Nadiei Comăneci, Jocurile Olimpice de la Montreal fiind momentul în care gimnasta a uimit o lume întreagă după ce a primit nota perfecţiunii din partea juriului, adică 10.00. De fapt, întrecerile din Canada au purtat ştampila zeiţei plecate din Oneşti, inclusiv delegaţia României fiind identificată cu "Nadia Team"!
Înaintea Jocurilor Olimpice de la Montreal, şefii sportului românesc îşi făcuseră calcule pentru titluri olimpice la gimnastică, kaiac-canoe, box şi handbal, echipa masculină cu Cristian Gaţu, Ştefan Birtalan, Radu Voina & Co fiind campioana mondială en-titre (foto mic) la data respectivă.
"Trebuia să luăm şase medalii de aur în 1976, dar din păcate, noi am pierdut finala olimpică împotriva URSS-ului, la fel ca şi Simion Cuţov la box, în faţa marelui cubanez Stevenson. Până la urmă, am rămas cu cele trei titluri ale Nadiei şi cu aurul lui Daba la kaiac-canoe", începe povestea Ştefan Birtalan.
"Mişcarea perfectă o face la 37 de kilograme!"
Între echipele de handbal masculin şi gimnastică se legase o relaţie strânsă de prietenie înainte ca delegaţia ţării noastre să ajungă în Canada. Punctul de legătură a fost antrenorul fetelor de la gimnastică, Bela Karoly. "Cu Bela ne-am înţeles perfect. Înainte de a deveni antrenorul celei mai bune gimnaste din toate timpurile, el a fost profesor de educaţie fizică şi sport cu specializarea handbal", dezvăluie Birtalan. În ciuda unor legături solide, Bela Karoly nu a ezitat în niciun moment să le atragă atenţia handbaliştilor: "Nu care cumva să faceţi vreo prostie şi să le daţi fetelor dulciuri. Nadia nu are voie să mănânce nicio ciocolată, că poate lua în greutate şi atunci adio performanţă. Mişcarea perfectă o face la 37 de kilograme!". Radu Voina completează tot acest tablou: "Familia Karoly era foarte atentă cu gimnastele, ca şi cum să nu le piardă.
