Debaraua, deşi un spaţiu nelocuibil, are o mare importanţă în economia casei, aici fiind locul de depozitare a fel de fel de lucruri.
Amplasarea debaralei se face, îndeobşte, într-o zonă aflată aproape de uşa de intrare în casă. De regulă, arată ca un dulap încastrat, din care sunt vizibile doar uşile, pe balamale sau culisante. Pentru a fi cu adevărat utilă, debaraua trebuie să îndeplinească anumite cerinţe.
Caracteristicile unei bune debarale:
Este curată, bine aranjată şi iluminată. O debara aglomerată, cu lucruri claie peste grămadă, cu obiecte aşezate de-a valma, din categorii diferite (lanterna la un loc cu şapca, geanta de călătorie aşezată peste racheta de tenis etc.) creează repulsie şi, uşor, uşor ajunge să nu mai fie utilizată;
Este bine compartimentată. Trebuie să creaţi rafturi şi, eventual, sertare în funcţie de nevoile şi, totodată, de statura dvs. Aceasta înseamnă că e impropriu să puneţi rafturi sus, unde nu ajungeţi decât cu scara. Dacă acele rafturi sunt şi adânci, cu lăţimea mai mare de 50 cm, puteţi fi siguri că, în scurt timp, se vor transforma în depozitare de obiecte de care veţi uita, nemaifolosindu-le;
Este bine ventilată. În debara se creează o mare aglomeraţie de obiecte. Dacă sunt puse în neorânduială, circulaţia aerului, oricum deficitară, va fi complet blocată. Aceasta se va traduce, practic, prin mirosuri neplăcute, care se vor impregna în eventualele obiecte de îmbrăcăminte depozitate în respectiva debara. Un rezultat şi mai nefericit al lipsei de ventilare este apariţia igrasiei sau a mucegaiurilor. Acestea se vor instala într-un colţ, eventual apropiat de o ghenă a ţevilor de instalaţii, şi se vor răspândi, cu timpul, pe o mare zonă;
Are vopseaua proaspătă. Dacă pereţii debaralei sunt din lemn natur, cu siguranţă că trebuie vopsiţi, la anumite intervale de timp. Când nu faceţi asta, iar vopse