In mijlocul furtunii, romanii trebuie sa inteleaga ca fiecare stat se va salva pe cont propriu. Ca UE nu mai reprezinta un colac de salvare pentru nimeni. Evaluati-va biografiile. Puteti scrie de pe acum: urmatorii zece ani vor fi pierduti. In cel mai optimist caz. In ce fel? Cam in toate felurile. In ceea ce credeati ca s-ar putea schimba in timpul vietii voastre, din punct de vedere material si financiar, in special, in planurile pe care le-ati facut si nu mai pot fi duse decit infinit mai greu pina la capat. Putini vor fi cei fericiti. Bugetarii romani, care asteapta sa primeasca taierile salariale, sa inteleaga ca vremurile de acum sint inca bune. Cei care lucreaza in economia reala sa nu astepte minuni. Cel care a lansat conceptul „decadei pierdute" a fost fostul presedinte al Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, cu referire la nevoia de a reduce datoriile publice. A urmat, mai apasat, cu mesaj politic clar, Angela Merkel, dupa care Christine Lagarde, directorul FMI, a vorbit despre o „decada a pierzaniei". Deceniul pierdut e razbunarea in avans a generatiilor care ar fi trebuit sa plateasca decenii de dezmat populist pe spatele bugetelor publice, de inginerii financiare incredibile pe pietele lumii. Marile banci europene, care pompau bani cu buletinul, au dat semnalul intoarcerii acasa, pe pietele interne. S-au ars in Grecia, pompind bani in programe socialiste iresponsabile, iar acum lovesc necrutator in Italia. Ucraina isi numara si ea saptaminile pina la default sau pina la imbratisarea salvatoare a fratelui de la rasarit. Dar ce inseamna Ucraina in comparatie cu Italia? Absolut nimic. S-a proclamat: Italia nu poate fi salvata. Oricit ar scotoci FMI sau europenii prin buzunare, oricit s-ar implora ajutorul Chinei, al Braziliei ori al Rusiei, sutele de miliarde ce trebuie achitate nu poti fi gasite pe termen scurt. Grecia se afla, teoretic, in falim