Nici nu stii ce sa mai crezi: ori Republica noastra isi da duhul, suspinand dupa monarhie, ori mediile apropiate actualului presedinte o iau razna. Cert este ca, de la realegerea sa la Cotroceni, stafful de campanie ii tot cauta un succesor, fie intre tinerii zelosi ai scolilor de vara, fie intre filozofi si credinceri, sperand sa descopere locomotiva care sa le repuna partidul in miscare.
Sa-si fi instaurat "seful statului", cum i-e drag sa-si spuna, dinastie pe tron cotrocean si trandafiriu ca sa se poata vorbi de succesiune? Fiindca indeobste despre asa ceva se discuta acolo unde monarhiile isi exercita suveranitatea, nicidecum in Republicile care isi decid conducatorii prin vot. Aici e vorba de candidati, campanii electorale, sufragii etc.
Mostenitorul Republicii
Termenul "succesor" indica insa o stare de fapt, ce e drept, anacronica, irepetabila in orice alta tara cu pretentii democratice. In imaginatia "oamenilor sai", care de altfel ii si zic Zeus, fara mustrari de constiinta, ba chiar cu emfaza, dl Basescu e un fel de stapan al inelelor, mai presus de un rege, caci dispune si de prerogativele constitutionale ale monarhului, dar si de puterea executiva a primului ministru. De aceea este venerat si temut, iar o sumedenie de politicieni, demnitari si ziaristi i se inchina.
Daca pe vremea dlui Tariceanu cheile seifului erau la primul ministru, azi nimeni nu-si inchipuie ca dl Boc va fi facand ceva cu de la sine putere. Ceea ce pana la urma e de inteles, numai ca puterea sa emana de la Parlament si din lege. Nu din alta parte.
Pentru ca e vorba de principii de drept, democratie si libertati, lucrurile acestea ar trebui cumva lamurite odata. Pana nu ne facem de rusine in toata lumea. Insa, desi destui politologi le rascolesc zi si noapte, destui poporeni refuza sa le ia in considerare. Ramane ca si inainte