Parintele CalistratMotto: "Când postesti, unge capul tau si fata ta o spala!" (Mt. 6,17); "Sa nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug!" (Ps. 140,4); "Ia aminte la rugaciunea mea, ca m-am smerit foarte!" (Ps. 141,6)
Ca în fiecare an (de multe veacuri încoace), prin rânduielile statornicite de Sfânta Biserica prin Sfintele Sinoade Ecumenice ale Sfintilor Parinti – mari dascali ai lumii si ierarhi, va începe la 15 noiembrie Postul închinat Marelui Praznic al Nasterii Domnului (numit, simplu, în popor – Postul Craciunului). Aceasta perioada de sase saptamâni din cursul anului bisericesc are multiple semnificatii legate de rostul ei spiritual. În primul rând, ne smerim si postim pentru ca Mântuitorul Iisus Hristos Însusi S-a smerit si a postit si a flamânzit timp de patruzeci de zile în Pustiul Carantaniei, la Muntele Ispitirii: "Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca sa fie ispitit de catre diavolul, si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamânzit" (Mt. 4,1-2). Tot astfel a postit vreme de patruzeci de zile si Proorocul Moise, vazatorul de Dumnezeu, în Pustiul Sinaiului, atunci când a primit prin descoperire întreaga învatatura vechi-testamentara destinata poporului ales: "Deci, fiind pogorât Domnul pe Muntele Sinai, pe vârful muntelui, a chemat Domnul pe Moise în vârful muntelui si s-a suit Moise acolo" (Iesire 19,20).
Putem spune ca postul, ca valoare spirituala, vine de la Dumnezeu, iar ca vechime este de o vârsta cu Adam. Si aceasta pentru ca cel dintâi om a primit porunca înfrânarii de la Dumnezeu: "Din toti pomii din rai poti sa manânci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci!" (Fc. 2,16-17). Postul în sine nu este o virtute, ci doar o arma de convingere a trupului material sa conlucreze, sa se supuna si sa asculte de omul spiritual, de "omul cel tainic al inimii" (1 Pt 3