Administraţia Bazinală de Ape Crişuri pregăteşte un proiect despre care şeful instituţiei, Pasztor Sandor, spune că e cel mai important dintre cele derulate în Bihor în ultimii 21 de ani: reparaţia capitală a barajului Leşu, sursa de apă vitală pentru toată zona din aval, până la Oradea.

Cum viitorul se pare că va fi tot mai secetos, acumularea de la Leşu va însemna, practic, viaţă, aşa cum suntem obişnuiţi s-o trăim de sute de ani. Nu aducând apă de la distanţă, cum se întâmplă în alte colţuri ale lumii, cu preţuri exorbitante...

Obiectiv strategic

Construcţia barajului Leşu, cu o capacitate de retenţie a apei de 27 milioane de metri cubi, a început în 1969 şi s-a finalizat în 1973, acumularea şi barajul propriu-zis fiind concepute în legătură cu alte asemenea lucrări din aceeaşi zonă. "Barajul Leşu este interconectat în acelaşi sistem hidrotehnic delimitat de acumulările şi barajele aferente de la Secuieni, de lângă Huedin, Drăganu, Roşu Munteni, Bulz, Lugaşu de Jos şi Tileagd. Sistemul numără în total 13 baraje de diferite dimensiuni, dar inima lui este barajul Leşu", spune directorul ABA Crişuri, Pasztor Sandor.

Încă din proiect, rolul construcţiei de la Leşu era atât acumularea de apă de toamna până primăvara, astfel încât în timpul verilor apa să fie lăsată controlat spre localităţile din aval în cantităţi suficiente pentru consumul industrial şi casnic, cât şi pentru producţia de electricitate. "Din apa furnizată de la Leşu, Hidroelectrica poate produce 3,4 megawaţi pe oră în condiţii normale, ceea ce înseamnă că barajul de aici este unul de capacitate medie, deci important şi pentru sistemul energetic naţional", spune Pasztor.

Motivul pentru care s-a construit barajul de la Leşu este şi el simplu de înţeles, chiar şi pentru profani: circulaţia aerului cald din sud-estul Europei se loveşte aici de munţi, astfel că în el se adună