(Era, pe când nu s-a zărit, azi o vedem şi-n UE) Chapeau: De la FMI, vine Jeffrey Franks cu frencţii la piciorul de lemn… Precizare: Nu sunt nici preşedinte, nici jucător, fac doar un joc de cuvinte, nu un joc politic. Aşadar…Mai toate moţiunile de cenzură, de până acum, n-au trecut. Ca atare, nu au trecut..Motivele sunt diverse şi variate (nu în sensul verbului, la participiul trecut!). Ca atare, iată câteva cauze pentru care s-au respins, nu s-au aprobat sau s-au amânat moţiunile: - datorită participării reduse a parlamentarilor la vot; - faptului că mult mai mulţi (şi mulţi, mai mult) moţăiau, la votarea moţiunii; - neînţelegerii acestei sintagme, ca noţiune - „moţiune de cenzură”. Unii au crezut că e vorba de moţiune de centură, alţii de micţiune pe centură, dar majoritatea au aplicat micţiunea pe moţiunea de cenzură…Unii au ridicat mâinile, înţelegând „ce-njură”nu cenzură, alţii, mai cu moţ, i-unelteau la boi-cot, stând într-un cot, ca animalele din cuvânt…Dincolo de aceste spicuiri ale limbii române, rămâne să precizăm ce înseamnă, ca noţiune, în fapt şi în Parlament, o moţiune de cenzură: - opoziţia se opune, că de-aia e opoziţie şi, una-două, o pune de-o moţiune; - este o piedică în calea uitării…de ce se află acolo, în Parlament, deci să parlamenteze şi să se lamenteze; - este o manifestare elevată a formulelor „S-o credeţi voi!”, „Ete, cucu!”, „Canci!”, „Sanchi!” şi „Ba pe-a mă-tii!”. O nouă moţiune de cenzură (care nu va trece, dacă se trece la numărarea voturilor de către Roberta, pentru care nu există legea „omerta”) ar suna cam aşa (în varianta mea): Asumarea răspunderii de către acest etern guvern nu este ca asomarea, la celelalte animale. Votul de încredere, ca noţiune, este opus moţiunii, dar benefic pentru naţiune, din raţiune(?) pur (!) guvernamentală, la modul: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă…! (aici completaţi d-voastră, dragi cititori, cu ce vă