Foto: Thinkstock Omul de pe zebră, românul cel de toate zilele, nespecialistul spune că e vorba de mână, referindu-se la tot membrul superior. Medicina nu este de acord. Medicina numeşte mână doar degetele şi oasele până la articulaţia dintre antebraţ şi palmă. Până la cot este vorba de antebraţ. Iar de la cot până la umăr este braţul. Pumnul este partea inferioară a oaselor ante­bra­ţului. Aceste oase ale antebraţului se numesc cubitus şi radius şi ele lucrează în pereche, adică în tandem, cum se spu­ne.

În no­ţiu­nea de pumn se înca­drea­ză şi articulaţia dintre palmă şi antebraţ. Aici se concentrază toată energia. Partea inferioară a osului radius e importantă fiindcă preia tensiuni şi compresiuni foarte mari. Cele mai dese fracturi se întâmplă în zona inferioară a osului radius. Dese sunt şi fracturile pumnului. Când apar fracturi la pumn şi la colul humeral (osul umărului), la femei este vorba şi de osteoporoză. Dacă şocul e foarte mare, dacă traumatismul a fost violent, blocul oaselor de deasupra articulaţiei pumnului se dă pe spate, fractura este denumită fractura ca dosul de furculită. Fiindcă oasele seamănă la fractură cu un dos de furculiţă. Oasele capătă o deplasare dorsală, pe spate. Dar în urma şocului mai are loc şi o deplasare a oaselor în zona inferioară a antebraţului spre lateral, o deplasare în lături şi fractura se numeşte în formă de baionetă. Acestea sunt cele mai frecvente fracturi la pumn, la partea inferioară a antebraţului.

De fapt, la căzătură, omul se sprijină în palmă şi de aceea se rup în formă de dos de furculiţă şi în formă de baionetă oasele inferioare ale antebraţului. Explică în continuare profesor doctor Andrei Firică, membru de onoare al Academiei de Ortopedie a Franţei. Rearanjarea oaselor trebuie făcută de ortoped cu exactitate, sub anestezie locală, cu acul introdus chiar în focarul fracturii. Otropedul nu are vo