PSD a demonstrat ieri că rămâne un partid de esenţă bolşevică.
Un partid în care oamenii nu sunt schimbaţi, ci executaţi. Iar înainte de execuţia în stil tribal, are loc umilirea condamnatului, pentru ca răzbunarea căpeteniei să fie maximă. Poţi să-i spui şefului de trib că răzbunarea-i arma prostului? Poţi, dar nu rezolvi nimic. El se hrăneşte cu ură, iar ura îi întunecă raţiunea.
Sigur că se poate face o discuţie pe tema: cine-i şef de trib în PSD, Victor Ponta sau Ion Iliescu? Ponta îşi umflă muşchii ca un elev cu coşuri pe faţă, doar-doar l-o băga şi pe el în seamă tocilara clasei. Iliescu e spiritul malefic al acestui partid. Există un serial pe Discovery despre case bântuite. Pleacă un chiriaş, vine altul, dar fantomele rămân pe loc. Aşa e şi cu PSD-PDSR-FDSN-FSN (ca să coborâm pe scara istoriei): indiferent că a fost condus de Roman, de Gherman-Văcăroiu, de Năstase, de Geoană sau de Ponta, acest partid a fost bântuit permanent de stafia lui Iliescu. Niciun preşedinte nu a reuşit să scape de respiraţia toxică a bătrânului bolşevic.
Acum se întâmplă la fel. Mircea Geoană este eviscerat politic de nişte creaţii monstruoase ale lui Ion Iliescu, sub stricta îndrumare a acestuia. Unele au prins gustul sângelui, dar vânează doar cu aprobarea lui Tataie. Ironia sorţii face ca printre cei care trag acum de stârvul politic al lui Geoană, pentru a obţine o halcă, să se numere şi unii pe care acesta, în timpul domniei sale, i-a hrănit cu mare grijă. I-au mâncat din palmă, iar acum îi curăţă carnea de pe oase.
Doar în anii '50, când se luptau pe viaţă şi pe moarte staliniştii lui Gheorghiu-Dej cu teroriştii Anei Pauker, ori în 1965, când Ceauşescu şi Apostol vânau scaunul lui Dej ţopăind pe lângă sicriul acestuia, erau posibile cacealmale precum cea de ieri. Auzi şmecherie: îl chemi pe Geoană la 14.15, ca să-i decizi soarta, dar la 14.10, când
