Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat: Mircea Geoană a fost executat în stil tribal, aşa cum se obişnuieşte într-un PSD născut - prin strămoşul său FSN - într-o sângeroasă zi de Crăciun, când au fost mitraliaţi Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Elementul comun este Ion Iliescu. Acesta a manevrat astfel încât Ceauşeştii să ajungă la doi metri sub pământ, într-un simulacru de proces, şi tot el a vegheat ca Geoană să fie executat politic, într-un simulacru de şedinţă.
Pentru bătrânul bolşevic, Ceauşescu şi Geoană au ceva în comun: i-au pus "stop" în carieră. Ceauşescu l-a scos din nucleul puterii comuniste în 1971, când a văzut că e - vorba Elenei Ceauşescu - "intrigant ca taică-su". Geoană l-a învins la vot în 2005, "furându-i" preşedinţia PSD. Or, a-l îndepărta pe Ion Iliescu de putere înseamnă să-ţi asiguri ura acestuia pe viaţă. Ură care, conform educaţiei bolşevice pe care tânărul Ionel a primit-o în familie, te urmăreşte până în mormânt şi chiar dincolo de el.
În cazul lui Ceauşescu, răzbunarea lui Iliescu s-a concretizat în rafale de mitralieră. Geoană a fost ceva mai norocos: a primit în piept doar rafalele de nerecunoştinţă ale unor colegi oportunişti. Nişte victor-atanasie-stănculeşti ai anului 2011.
Acum, Iliescu şi lacheii săi rânjesc triumfători. Nici nu au timp să vadă că ura cu care acţionează îi sluţeşte până la a-i transforma în monştri politici. Când se vor uita în oglindă, va fi prea târziu.
