Cazul Geoană a provocat filozofii de tot felul, care mai de care mai amuzante. De departe cea mai haioasă este interpretarea “oedipiană”. Victor Ponta şi-ar fi omorît taţii prin această excludere. Pe toţi dintr-o lovitură: Geoană (vorba lui) l-a promovat pe VP, Iliescu şi Năstase, la fel. Fiul şi-a atacat părinţii într-un proces de maturizare. Cam ieftin.

Victor Ponta a făcut un lucru important. A declarat practic indirect că are o altă trupă pe care se bazează. Că are nişte oameni. Şi că mai are un nou discurs pe care se bazează. Trecem peste programul eliberat împreună cu PNL în care practic se afirmă lipsa curajului stîngii de a fi stînga. E pînă la urmă lipsa de curaj a stîngii europene camuflată deja obositor într-o social democraţie fără cap şi coadă. Să nu mai amintesc că Victor Ponta, care nu urmăreşte încă bibliografii la zi, dădea la începutul anului o lovitură ideologică finală: el vrea a treia cale, cea mai tristă invenţie pentru neoliberalismul cu faţă de stînga. Trecem peste, deci.

Oamenii

Despre cazul Mircea Geoană aş spune doar atît. S-au pus în mişcare ditamai mecanismele partidului pentru un tip care ar fi fost foarte dispus să renegocieze o poziţie de respect în partid. A fost nimicit inutil un om care putea fi folosit cu costuri mici de către partid.

Riscul imens, spuneam, pe care şi-l asumă Ponta este că, după ce te contrezi cu Iliescu sau Năstase şi după ce-l excluzi pe Geoană trebuie să răspunzi la o întrebare mai clară: PE CINE TE BAZEZI?

Pe Bănicioiu? ha

Pe Negoiţă? hahaha

Pe Corlăţean? haha

Pe Dragnea? brr

Pe Ilie Sârbu? hm

Pe Mazăre? ha?. Oricum s-a delimitat de el oarecum, iar omul face rău partidului la nivel naţional în mod clar.

Pe Şova? Da, numai că exact la această excludere şi-a arătat lipsa de tact şi de calităţi de lider: s-a aruncat cu “rocada” în faţa şi a creat o brambu