Există cel puţin trei aspecte de care te loveşti fără să vrei în viaţa economico-socială şi care, deşi aparent disparate, aduc în discuţie una şi aceeaşi problemă ce se „bucură", din păcate, de o abordare cu totul necapitalistă în capitalismul nostru de tip clientelar. E drept însă că se dovedeşte a fi cam la fel şi în ţările să le zicem mature ale acestei rânduieli economico-sociale! Şi aceasta ca expresie a unei abordări similare în întreg capitalismul actual, care în atâtea privinţe încalcă regulile capitalismului pentru a servi capitalul!
Folosim zilnic, prin forţa lucrurilor, servicii publice (transport în comun, distribuţii de gaze, distribuţii de electricitate, distribuţii de energie termică, apă-canalizare) pentru care, în mod firesc, plătim. Multe dintre aceste servicii sunt asigurate (încă) de companii de stat şi aproape sistematic respectivele companii nu numai că nu realizează profituri, dar înregistrează şi pierderi. Şi tot sistematic, toate analizele economice insistă pe performanţele slabe ale companiilor de stat, inclusiv, şi aproape înainte de toate, ale celor din serviciile publice, şi se lamentează cât suportăm noi lipsa lor de performanţă! Treaba nu este însă deloc clară, căci întrebarea este dacă tragem ponoase sau, dimpotrivă, tocmai tragem foloase din absenţa profiturilor în aceste companii, căci, dincolo de o mai bună organizare în sine, realizarea de profituri nu ar fi, de fapt, pe seama preţurilor şi deci a noastră, în calitate de beneficiari ai serviciilor?!
Al doilea aspect al problemei în discuţie ar trebui să o clarifice, dar pe mulţi îi bagă şi mai mult în ceaţă. Din motive pe care nu le discutăm acum şi aici, unele servicii publice dintre cele menţionate au fost transferate prin aşa-zise „privatizări" în mâna unor companii străine (aşa-zise privatizări, pentru că aceste companii nu sunt neapărat private, ci tot de stat,
